S-a cam pus praful pe pagina asta. Probabil că am găsit puţină linişte în mintea mea sau ... am fost prea comod (am şters leneş). Priorităţi (banii normal), munca, viaţa, zile de naştere şi alte evenimente au primit o nemeritată prioritate şi buna terapie care a fost blogul ăsta a trecut pe un plan, nu secund, ci mult mai jos da' mi-e groază să mă gandesc la un număr. Multe idei, bucurii şi frustari au fost gândite sau trăite, clocite şi date cu ecou în mine, apoi uitate pentru că nu s-au scurs prin cerneala pixului meu, şi iaca-şa creierul meu, ca un rinichi de treabă, s-a cam toxofiat puţin câte puţin. Şi de aici deduc eu că mersul la psiholog e un fel de şuşu mental. O sa mai scriu.